Reprezintă limitarea severa a miscarii, durere cu debut brutal in traiectul nervului sciatic, si afectarea motorie in dermatomul corespunzător rădăcinii afectate (L5, S1 si S2) si/sau a sesibilitatii.
   Lombosciatica reprezintă in acelaşi timp o problema  de  sănătate publica, deoarece s-a observat ca aproximativ 50% din populaţie prezintă la un moment dat  dureri lombare.     Aceasta suferinţa reprezentând in toate tarile o cauza majora de incapacitate temporara de munca si are costuri sociale foarte mari.
   Durerea debutează brusc in timpul efortului sau la câteva ore după efort si iradiază in membrul inferior, si este ameliorata de repaus.
   Tulburările de sensibilitate ca parestezii, hipoestezie sau chiar anestezie in dermatomul rădăcinii afectate sunt  asociate durerii.
   Atitudinea antalgica in lombosciatica este, trunchiul inclinat de partea opusa celei dureroase,ştergerea lordozei, scolioza concava de partea suferinda, contractura unilaterala a musculaturii paravertebrale.
   Factorii declanşatori ai lombosciaticii sunt reprezentaţi de efort fizic de ridicarea a greutăţilor cu coloana flectata, miscari bruşte de torsiune, traumatisme gesturi neînsemnate (aplecare, sărit), expunere la frig.
  Pentru perioada acuta a lombosciaticii înţelegem stadiul evolutiv al bolii in care durerile, cu sau fara iradiere sunt intense,exista contractura musculara paravertebrala cu sau fara blocada, si nu se calmează nici in decubit.
  In perioada acuta se recomanda  repaus (decubit dorsal pe pat tare, cu genunchii flectati sau decubit lateral, tot cu genunchii flectati), împreuna cu 10 şedinţe de fizioterapie (electroterapie împreuna cu ultrasunet), in care durata procedurii trebuie sa fie suficient  pentru ca realmente efectul antalgic si decontracturant sa se poata produce.
   Tratata astfel , durerea si contractura dispar mobilitatea coloanei vertebrala revenind la normal, dar sa nu pierdem din vedere niciodată ca factorul cauzal ramane si ca o recidiva este posibila oricând daca tratamentul se limitează la ceea ce am făcut, si ,de aceea trebuie continuat cu 12 şedinţe de kinetoterapie, supravegheata care trebuie individualizat in funcţie de particularităţile bolnavului.
  Va recomandam:
Sa nu ridicaţi greutati de jos decât in poziţia cu genunchii îndoiţi si coloana neflectata (cat mai dreapta).
Sa evitaţi pe cat posibil transportul greutăţilor in spate, care măresc solicitarea discurilor intervertebrale.
Sa faceţi o data la 6 luni, cel puţin, kinetoterapie supravegheata de către un specialist.
Sa evitaţi creşterea in greutate.  
La birou sa staţi cu picioarele pe ceva înalt de 10-20 cm,  obligând  astfel coloana vertebrala sa fie in poziţie corecta.

Petcu Raluca- fiziokinetoterapeut