Spondiloza cervicala, este caracterizata prin deteriorarea cartilajului articular însoţita de creşterea activităţii osului subcondral. Boala fiind cu cea mai mare frecventa din grupa reumatismelor degenerative,  incidenta ei crescând odată cu vârsta.
   Cauza apariţiei spondilozei, nu se ştie cu exactitate dar sunt luate in consideraţie: vârsta, o predispoziţie genetica, stresul mecanic( traumatisme,intervenţii chirurgicale ortopedice, suprasolicitări articulare repetate etc.), boli metabolice (diabet zaharat, guta, obezitate).
   Pe langa degradarea cartilajului, se mai produce un al doi-lea proces foarte important, formare de osteofite. Osteofite care sau format in urma, proliferării vaselor de sange in zonele cartilajului degenerat, ca urmare a microfracturilor osului subcondral. Intr-un moment al evoluţiei bolii se produc modificări structurale la nivelul sinovialei si capsulei articulare. Toate aceste modificări duc la îngustarea spaţiului articular, si la deformări.
   Primul gest al spondilozei cervicale, îl constitue blocarea mişcărilor active  datorita redorii sau fibrozarii ţesuturilor moi articulare si/sau periarticulare .
  Examenul obiectiv poate găsi o articulaţie mărita de volum, datorita, modificărilor proliferative din os si cartilaj, sau datorita, modificarilor de structura suferite de sinovita.
   Examenul clinic se compensează cu examenele radiografice ale coloanei vertebrale cervicale, semnele fiind: reducerea lordozei cervicale, osteoscleroza suprafeţelor articulare, osteofitele, pensarea spaţiului intervertebral la unu sau mai multe nivele.
   Durerea poate fi localizata sau poate fi de tip radiculalgii ale plexului brahial. Durerea locala isi are originea in suferinţa ligamentelor paravertebrale, sinoviala inflamata , in periost, sau in capsula articulara.  Compresia radiculara, se poate exprima prin durere, parestezii, anestezie in zona dermatomului corespunzător, prin alterarea reflexelor osteo-tendinoase si/sau tulburări motorii ale grupelor musculare cu inervaţie afectata. Se pot adăuga uneori cefalee occipitala, ameţeli, vertij, mai rar tulburări vizuale.
   Tratamentul spondilozei cervicale urmăreşte îndepărtarea durerii, creşterea mobilităţii articulare si împiedicarea progresiei bolii.
   Masajul coloanei vertebrale cervicale trebuie considerat ca un tratament  de fond prin care se acţionează atât împotriva consecinţelor induse de uzura structurilor musculo-ligamentare cat si împotriva dezordinii posturale. Nu se poate da o reţeta de masaj care sa fie valabila pentru toţi bolnavii, in schimb, este sigur ca maximul de beneficiu se obţine printr-o inlantuire  judicioasa a mai multor tehnici si terapeutul care are cunoştinţe va avea rezultate pe măsura.
   Electroterapia poate fi folosita cu scop antalgic inca din stadiu acut, cu condiţia ca alegerea formei de curent efectuata, sa fie făcuta in condiţiile unei bune cunoaşteri a mecanismelor fizio-patologice de producere si transmitere a durerii.
   Odată cu reducerea durerii, paleta procedurilor fizical-kinetic este mult mai larga. Recuperarea forţei musculare, a rezistentei la efort, precum si a rapidităţii adaptării posturale, sunt obiectivele kinetoterapeutului, îndeplinirea lor asigurând garanţia reducerii riscului de recidiva.
   Controlul posturii, conştientizarea menţinerii unei posturi corecte indiferent de poziţia in care se afla bolnavul (aşezat, ortostatism, decubit) este tot sarcina fiziokinetoterapeutului care va trebui sa extindă aria preocupărilor sale si asupra educaţiei bolnavului. 

 Petcu Raluca- fiziokinetoterapeut